La început,am fost foarte mulţi.
Nerăbdători,sau poate doar obosiţi,
poate puţin bolnavi,
cu timpul ceilalţi au plecat.Toţi.

Am rămas doar noi doi,
două felinare
ce pictează în întuneric
un peron pustiu.

Deasupra noastră,un ceas
indicând nordul cu amândouă mâinile
îşi creşte barba
din pânze albastre de păianjen.

Sala de aşteptare a murit.

Din depărtare,
adus de vânt,
slalomând printre fulgii ruginii de zăpadă,
se apropie
şuier greu de Locomotivă...